Într-o seară, Ionel stătea liniștit pe canapea când soția lui, Maria, intră plângând în casă.

— Ionele, e groaznic! Mama a zis că vrea să fie înmormântată în Israel, pe pământ sfânt, că așa a visat ea!

Ionel, după o scurtă pauză de gândire, îi răspunde calm:

— Maria, dragă, e foarte scump să trimitem un corp în Israel. Costă vreo 10.000 de euro transportul, plus actele… Nu mai bine o îngropăm aici, în sat, la umbra nucului? E liniște, e aer curat…

Maria mai plânge puțin și apoi se duce să vorbească cu maică-sa. După zece minute, se întoarce și mai dărâmată:

— Nu vrea, Ionele! Zice că dacă o îngropăm aici, o să ne bântuie, că ea vrea neapărat în Țara Sfântă, că acolo e mântuirea.

Ionel oftează adânc, scoate portofelul, se uită la economii și zice cu jumătate de gură:

— Bine, Marie, fie… o trimitem în Israel. Facem un credit, ne împrumutăm la neamuri, dar să știi că o facem cu mare risc.

— Ce risc, Ionele? Te temi că nu ajungem cu banii?

— Nu, Marie… mă tem că am auzit că acolo, în Țara Sfântă, a existat un caz celebru acum vreo două mii de ani, când unul a înviat după trei zile. Chiar vrei să riscăm așa ceva cu maică-ta?