Bulă se duce la doctor, vizibil îngrijorat de trecerea anilor.

— Domnule doctor, simt că mă lasă puterile. Spune-mi sincer, ce trebuie să fac ca să trăiesc și eu măcar până la 100 de ani?

Doctorul îl privește lung, își aranjează ochelarii pe nas și începe interogatoriul:

— Ia zi, Bulă, bei? Consumi alcool?

— Nu, domnule doctor, niciun strop! Nici măcar de sărbători.

— Fumezi?

— Doamne ferește! N-am pus în viața mea țigară în gură, e otravă curată!

— Dar cu femeile cum stai? Mai ai și tu vreo aventură, ceva acolo, să-ți mai bată inima?

— Nici gând! Eu sunt fidel Bubulinei mele, suntem ca doi porumbei de treizeci de ani.

Doctorul oftează adânc, se lasă pe spătarul scaunului și îi spune pe un ton grav:

— Atunci, Bulă, am o singură soluție pentru tine: mută-te într-un sat izolat de munte, unde nu există curent electric, televiziune sau internet. Caută o văduvă cu șase copii mici, care are și o mamă foarte cicălitoare, și mută-i pe toți la tine în casă.

Bulă, cu ochii sclipind de speranță, întreabă:

— Și dacă fac asta, domnule doctor, o să trăiesc până la 100 de ani?

— Nu, Bulă… dar alea șase luni care ți-au mai rămas de trăit o să ți se pară o eternitate!