La școală, doamna învățătoare le dă elevilor o temă provocatoare: să scrie un scurt eseu despre o familie foarte săracă.

Bulă, cu dezinvoltura lui obișnuită, termină primul și ridică mâna plin de entuziasm. Învățătoarea, curioasă să vadă cum a abordat micuțul tema socială, îl invită să citească:

— „A fost odată o familie extrem de săracă”, începe Bulă cu un glas grav, intrând în personaj. „Tatăl era sărac, mama era săracă, copiii erau săraci. Până și servitorii erau săraci, grădinarul era sărac, bucătarul era sărac și șoferul era vai de capul lui de sărac. Chiar și bona era atât de amărâtă, încât abia a reușit să-și cumpere ultimul model de iPhone din salariul pe o singură lună…”

Învățătoarea, rămânând fără replică pentru o secundă, îl întrerupe șocată:

— „Dar Bulă, asta nu e deloc o familie săracă! Tu știi ce înseamnă sărăcia adevărată?”

Bulă se uită lung la ea, ușor ofensat de critică, și răspunde tăios:

— „Ba e foarte mare sărăcie, doamnă! N-aveau nici măcar bani de husă și folie de protecție, umblau cu telefonul așa, la risc, de ziceai că-s de pe stradă!”