La școală, doamna învățătoare vrea să verifice capacitatea elevilor de a folosi adverbe în context.

— Copii, cine poate să-mi spună o propoziție care să conțină cuvântul „probabil”?

Ancuța ridică mâna imediat:

— Probabil că diseară va ploua, pentru că am văzut mulți nori negri la orizont.

— Foarte bine, Ancuța! Altcineva?

Ionei, serios, spune:

— Probabil că mama va face cozonaci, fiindcă a cumpărat drojdie și făină.

— Excelent! Bulă, văd că tu ești cu mâna pe sus de ceva timp. Ia zi, ce exemplu ai?

Bulă se ridică tacticos, își aranjează gulerul și întreabă cu o mutră de mare filosof:

— Doamnă învățătoare, am o întrebare înainte de a face propoziția: bunica mea a ieșit acum două minute în curte, mergând grăbită spre fundul grădinii cu un ziar franțuzesc sub braț. Unde merge ea?

Învățătoarea, puțin nedumerită, răspunde:

— Păi… de unde să știu eu exact, Bulă? Probabil că merge la toaleta din curte…

— Exact! Asta voiam să aud! strigă Bulă victorios. Că de citit, vă asigur eu că nu-l citește, că bunica nu știe o boabă de franceză!