Vasile vine acasă rupt de oboseală după o zi lungă la muncă și o găsește pe soția lui, Maria, plângând în hohote în bucătărie, înconjurată de oale și tigăi.

— Ce-ai pățit, Mărie, de ce jelești în halul ăsta? s-a speriat Vasile, lăsându-și geanta pe jos.

— Vai, Vasile, e groaznic! A venit mama în vizită pe neașteptate și a vrut să ne facă o surpriză… S-a apucat să gătească ea cina, după o rețetă nouă dintr-o revistă franceză.

— Și pentru asta plângi tu, măi femeie? a încercat Vasile să o consoleze, bătând-o pe umăr. Lasă, că nu-i nicio tragedie dacă nu-i mâncarea la fel de bună ca a ta. O mâncăm așa cum e, doar n-o să ne supărăm pe soacră-mea din atâta lucru.

— Nu de asta plâng, Vasile! suspină Maria, ștergându-și nasul cu șorțul.

— Dar de ce atunci? s-a mirat el.

— Păi… a gustat ea prima din ce-a gătit, să vadă dacă are destulă sare, și a căzut lată! A murit pe loc, săraca!

— No, asta da surpriză! zice Vasile, îndreptându-și instinctiv spatele. Și atunci, dacă tot s-a rezolvat problema, de ce mai plângi atâta, Mărie?

— Păi plâng că s-a ars și friptura între timp, Vasile, și acum chiar n-avem ce pune pe masă la pomană!