Maria, stând pe prispă cu Ion într-o după-amiază liniștită de duminică, îl întreabă cu un glas pierdut:

— Măi Ione, tu dacă eu aș muri, te-ai mai însura o dată?

Ion, trăgând tacticos din pipă și privind spre dealuri, răspunde rar:

— Păi… Maria, ce să zic… Sîntem oameni tineri, gospodăria e mare, viața merge înainte. Cred că m-aș mai însura.

Maria, ușor ofensată, continuă:

— Și-ai aduce-o aici, în casa noastră, unde am stat noi atâția ani?

— Păi, dar unde s-o duc, Mărie? Doar n-oi lăsa casa pustie…

— Și… ar dormi în patul nostru, în așternuturile mele?

Ion se scarpină în ceafă:

— Păi, dacă m-oi însura cu ea, unde vrei să doarmă? În șură?

Maria, deja cu lacrimi în ochi:

— Și-ai lăsa-o să poarte și hainele mele? Să folosească și racheta mea de tenis cea nouă?

Ion răspunde prompt, fără să se gândească:

— No, asta nu! În niciun caz!

Maria, simțindu-se puțin alinată:

— De ce, Ione? Din respect pentru amintirea mea?

— Nu, Mărie… Ea e stângace.