Bulă ajunge acasă mai devreme de la serviciu și o găsește pe Bubulina plângând în hohote în bucătărie.

— Ce s-a întâmplat, draga mea? De ce ești așa distrusă? întreabă el îngrijorat.

— Vai, Bulă, e o tragedie! spune ea printre suspine, ștergându-și lacrimile cu șorțul. Câinele nostru, Azorel, tocmai a mâncat toată plăcinta cu mere pe care am copt-o special pentru tine!

Bulă o ia protector în brațe, o mângâie pe creștet și îi spune cu o voce calmă și plină de compasiune:

— Nu mai plânge, iubi, te rog eu mult… Nu te mai amărî atâta pentru un fleac. Îi luăm noi alt câine, nu-i nicio problemă!