Într-o seară de sâmbătă, Bubulina îl întreabă pe Bulă, cu o voce plină de înțelesuri:

— Bulă, dragă, tu mă mai iubești la fel de mult ca în prima zi?

— Sigur că da, Bubulino, ce întrebare e asta? Ești soarele meu, ești aerul meu!

— Atunci dovedește-mi! Du-te în junglă și luptă-te cu un leu fioros, cu mâinile goale, ca să-mi arăți cât de curajos ești pentru mine!

Bulă se uită lung la ea, își potrivește șapca pe ceafă și răspunde iritat:

— Auzi, femeie, tu chiar ai înnebunit? Vrei să mă sfâșie animalul ăla? Să rămâi văduvă? Cere-mi și tu ceva mai omenesc, ceva mai pământean, ce se poate face aici, la noi în apartament…

Bubulina oftează, stă puțin pe gânduri și zice:

— Bine… atunci dă-mi telefonul tău, deblochează-l și lasă-mă să-ți citesc toate mesajele de pe WhatsApp și listele de apeluri din ultima lună.

Bulă tace mâlc, se ridică încet de pe canapea, își caută cheile de la mașină și întreabă hotărât:

— Auzi… leul ăla de care ziceai, e dresat sau e din ăla sălbatic? Că am un chef de o bătaie soră cu moartea, de nu se poate!