Bulă ajunge acasă mai devreme și o găsește pe soacră-sa în mijlocul curții, verificând cu mare atenție lanțul unei biciclete nou-nouțe, sclipitoare.

— Sărut mâna, mamă soacră! Da’ unde vă porniți așa cu mare avânt? întreabă Bulă, prefăcându-se curios.

— Până la cimitir, Bulă tată… Am auzit că s-au scos niște locuri de veci la reducere, chiar pe aleea principală, și mă duc să-mi aleg unul mai de doamne-ajută, să nu rămân pe drumuri.

Bulă tace un moment, privește cu jind la cadrul lucios al bicicletei, se scarpină meditativ în ceafă și întreabă cu o voce plină de îngrijorare:

— Păi bine, mamă soacră, am înțeles… dar de adus bicicleta înapoi, cine o mai aduce?