Într-un sat liniștit din inima Ardealului, Ion și Maria își sărbătoreau nunta de aur. Curios să afle secretul longevității lor, un reporter de la oraș îi vizitează.

— Domnule Ion, cum de nu v-ați certat niciodată cu soția în 50 de ani? întreabă reporterul entuziasmat.

Ion se așază comod pe prispă, își potrivește tacticos pălăria și începe să povestească rar:

— Apăi, domnule dragă, totul a pornit din ziua nunții. Ne întorceam de la biserică cu căruța și, la un moment dat, calul s-a împiedicat. Eu m-am uitat la el și am zis: „Asta-i una”.

— Și? întreabă reporterul mirat.

— Mai mergem noi un kilometru, calul se mai împiedică o dată. Eu, calm, zic: „Asta-i a doua”. A treia oară când s-a împiedicat mârțoaga, am tras căruța pe dreapta, am scos pușca și i-am tras un glonț între ochi.

— Doamne ferește! a sărit Maria atunci, îngrozită. Ești nebun, Ioane? De ce-ai omorât calul, săracul de el? Ce-a fost în capul tău, omule?!

Ion tace, o privește lung pe Maria, își șterge sudoarea de pe frunte și îi spune încet:

— Asta-i una…