Bulă vine acasă de la școală, cu un aer foarte mândru. Tatăl său, Ștrul, îl privește cu speranță:

– Ei, Bulă, cum a fost azi? Te-a ascultat doamna învățătoare?

– Da, tată! Ne-a pus pe toți să facem o propoziție care să conțină cuvântul „probabil”.

– Și ce-ai zis, tată? Te-ai descurcat?

– Păi, m-am ridicat în picioare și am zis: „Probabil că bunicul meu a plecat la plimbare în parc cu ziarul sub braț”.

– Bravo, Bulă! E o propoziție corectă. Și ce a zis doamna?

– M-a întrebat: „Bulă, dar de ce ai folosit ‘probabil’?”.

– Și tu ce i-ai răspuns?

– I-am zis direct: „Păi, doamnă, probabil că se duce la WC, că bunicul meu nu știe să citească!”